Senatul a aprobat constituirea unei comisii de anchetă privind întâlnirea dintre premierul interimar Ilie Bolojan și președinta Curții Constituționale, Elena-Simina Tănăsescu. Întrevederea, desfășurată fără anunț public cu trei zile înaintea deciziei CCR asupra Legii integrității, a generat suspiciuni politice și reacții dure din sistemul judiciar. Până în prezent nu au apărut însă probe că cei doi ar fi discutat dosare aflate pe rolul Curții.
Comisia a fost aprobată cu 67 de voturi
Plenul Senatului a aprobat luni, 24 august, cu 67 de voturi pentru și 41 împotrivă, atribuirea competențelor unei comisii de anchetă Comisiei pentru constituționalitate.
Parlamentarii vor să clarifice împrejurările în care s-a desfășurat întâlnirea, natura și scopul acesteia, precum și motivul pentru care întrevederea a avut loc în biroul președintelui Senatului, Mircea Abrudean.
Raportul anchetei trebuie prezentat Biroului permanent al Senatului în termen de 14 zile. Comisia poate solicita documente, informații și puncte de vedere, precum și invitarea persoanelor care ar putea lămuri circumstanțele întâlnirii.
Întâlnirea a avut loc înaintea unei decizii importante
Întrevederea dintre Ilie Bolojan și Simina Tănăsescu a avut loc vineri, 14 august, în biroul președintelui Senatului. Aceasta nu fusese înscrisă într-o agendă publică.
Momentul a alimentat controversa: Curtea Constituțională urma să reia, pe 17 august, deliberările asupra Legii integrității, contestată de PNL, USR și președintele Nicușor Dan.
Legea conținea inclusiv prevederea numită în discursul politic „amendamentul Fritz”, care ar putea conduce la încetarea mandatului primarului Timișoarei. Ilie Bolojan criticase public amendamentul și susținuse că acesta fusese folosit ca instrument politic împotriva liderului USR.
În plus, CCR urmează să soluționeze și un conflict juridic declanșat de Guvernul condus de Bolojan în legătură cu plata unor drepturi salariale solicitate în sistemul judiciar. Acesta este unul dintre motivele pentru care Înalta Curte a apreciat că întâlnirea putea crea o aparență de apropiere între judecătorul constituțional și una dintre părțile unui litigiu instituțional.
Explicația Siminei Tănăsescu: discuția a fost despre birouri
Președinta CCR a declarat că întâlnirea a avut un scop exclusiv administrativ. Potrivit explicației sale, Curtea avea nevoie de una sau două încăperi suplimentare, iar Guvernul discutase în aceeași zi repartizarea unor spații.
Simina Tănăsescu a susținut că nu a solicitat în mod particular o întrevedere cu premierul, ci adresase o întrebare Secretariatului General al Guvernului. Discuția directă ar fi fost necesară pentru identificarea concretă a spațiilor care puteau fi repartizate CCR.
În ceea ce privește lipsa anunțului public, șefa Curții a explicat că întâlnirea a fost organizată la puțin timp după ședința Guvernului și că nu ar fi existat timpul necesar pentru comunicarea acesteia.
CCR a respins „ferm și categoric” posibilitatea ca dosarele aflate pe rol să fi fost discutate în afara cadrului procedural. Simina Tănăsescu a declarat că nu ia în calcul demisia.
Bolojan respinge acuzațiile de ingerință
Ilie Bolojan a prezentat, la rândul său, întrevederea ca pe o discuție instituțională obișnuită. Premierul a afirmat că întâlnirile dintre reprezentanții autorităților sunt necesare pentru rezolvarea unor probleme administrative și că acestea nu înseamnă intervenții în dosare.
Răspunsul său nu a oferit însă informații suplimentare despre alegerea biroului președintelui Senatului sau despre participanții la discuție.
Lipsa unei comunicări publice inițiale a permis apariția unor interpretări politice contradictorii. PSD a prezentat întâlnirea drept o posibilă încercare de influențare a deciziei privind Legea integrității, în timp ce PNL și susținătorii lui Bolojan au acuzat instrumentalizarea politică a unei discuții administrative.
Niciuna dintre aceste interpretări nu este, în prezent, demonstrată.
Un element important: Simina Tănăsescu s-a opus „amendamentului Fritz”
Ulterior deciziei Curții, Simina Tănăsescu a anunțat că s-a aflat printre judecătorii care au votat împotriva prevederii cu efecte asupra mandatului lui Dominic Fritz.
Președinta CCR, alături de Laura-Iuliana Scântei și Dacian-Cosmin Dragoș, a formulat o opinie separată, considerând că aplicarea noii reguli unor situații juridice anterioare încalcă principiul neretroactivității legii.
Majoritatea Curții a decis însă că prevederea este constituțională.
Votul separat nu dovedește ce s-a discutat la întâlnire, dar este o informație esențială pentru evaluarea acuzației potrivit căreia întrevederea ar fi determinat hotărârea CCR. Simina Tănăsescu nu a făcut parte din majoritatea care a validat amendamentul.
Reacții dure din sistemul judiciar
Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte, precum și mai mulți președinți de curți de apel și tribunale au cerut explicații publice.
Înalta Curte a susținut că un arbitru constituțional trebuie să fie nu doar independent, ci și ferit de o aparență rezonabilă de influență. Instanța supremă a apreciat că explicațiile oferite inițial nu au înlăturat toate suspiciunile.
Critica privește, așadar, și percepția publică asupra independenței Curții, nu doar eventuala existență a unei intervenții concrete. În instituțiile jurisdicționale, transparența este necesară inclusiv pentru protejarea credibilității unor decizii care nu pot fi contestate pe căile obișnuite.
Ce poate și ce nu poate face Senatul
Comisia parlamentară poate verifica fapte și împrejurări administrative: cum a fost organizată întâlnirea, cine a solicitat-o, cine a participat, dacă există documente privind spațiile cerute și de ce întrevederea nu a fost comunicată.
Comisia nu este însă o instanță și nu poate stabili vinovăția unei persoane. Jurisprudența CCR precizează că anchetele parlamentare nu au caracter jurisdicțional și nu pot cere explicații despre conținutul deliberărilor sau al activității judiciare.
Prin urmare, Senatul nu poate rejudeca decizia asupra Legii integrității, nu poate verifica votul individual al judecătorilor și nu poate dicta soluții Curții Constituționale. Raportul său va avea în primul rând o valoare politică și instituțională.
Transparență sau instrument de presiune?
Existența unei anchete nu confirmă acuzațiile formulate împotriva lui Bolojan sau a președintei CCR. Ea confirmă doar că Senatul consideră necesară clarificarea circumstanțelor întâlnirii.
O anchetă limitată la documente, cronologie și aspecte administrative poate contribui la restabilirea încrederii publice. Dacă va încerca să cerceteze deliberările Curții sau să transforme suspiciunile în verdict politic, comisia va risca să producă tocmai ingerința instituțională pe care susține că dorește să o verifice.
Întrebarea legitimă nu este dacă reprezentanții autorităților statului se pot întâlni. Evident că pot. Întrebarea este dacă o întrevedere sensibilă, desfășurată într-un moment sensibil, trebuia documentată și comunicată public de la început.
Răspunsul Senatului trebuie să se bazeze pe probe, nu pe apartenența politică a celor implicați.
C24 News România 
Lasă un comentariu